Factorii reali ai succesului training-ului de management al timpului.

Banat Business, nr.136 (2003)

Timpul este mai scump decât oricând înainte. Odată eliberat „geniul din sticlă” al tehnologiei informaţionale, s-a schimbat şi viteza cu care sunt localizate, procesate şi propagate informaţiile, iar ritmul de lucru şi al vieţii s-a accelerat. Asta în condiţiile în care nu ni s-a mărit cota de existenţă temporală. Oamenii se declară mai stresaţi, trăind o foame de timp tot mai acută. După cum puncta un articol din Wall Street Journal somnul liniştit care ocupă toată noaptea reprezintă „simbolul suprem al statutului managerilor”.

Epoca industrială lasă loc şi la noi în ţară perioadei informaţionale. Maxima lui Benjamin Franklin de acum 250 de ani „timpul înseamnă bani”, deşi este atrăgătoare şi a avut partea ei de adevăr, nu mai este actuală; mai potrivită ar fi „rezultatele înseamnă bani”. Atingerea performanţelor se realizează prin îmbunătăţirea capacităţii de a găsi informaţia utilă, luării deciziilor, creativităţii în a implementa soluţii, pentru că, cu toţii ştim că timpul suplimentar petrecut la birou nu înseamnă întotdeauna şi rezultate.

Majoritatea training-urilor de management al timpului nu reuşesc să schimbe atitudinile şi deprinderile cursanţilor pentru că nu se bazează pe înţelegerea diferenţelor individuale şi organizaţionale. Pentru aceasta este necesar să înţelegem procesele psihologice complexe prin care o persoană îşi preţuieşte timpul precum şi modul în care organizaţiile şi grupurile de lucru influenţează percepţia importanţei timpului. Înţelegerea acestui lucru este pe cât de provocator pe atât de dificil deoarece timpul este o resursă neobişnuită, este perisabilă, cu care nu ne putem aproviziona, un bun personal care nu poate fi luat sau dat cu împrumut. Timpul poate fi investit pentru a produce bani, dar nu este bani. De asemenea timpul este dificil de urmărit, reperat, deoarece omul nu poate percepe obiectiv trecerea timpului, decât prin mecanisme şi repere externe (ceasuri, calendare, mişcarea soarelui - pentru cei care au timp să privească în sus).

Factorii care influenţează succesul training-urilor de time management:

• Valorile individuale ale persoanelor participante (prezentat în articolul din numărul trecut);
• Personalitatea temporală. Acest articol îl puteţi citi în două moduri fundamental diferite. Îl puteţi citi şi simultan să ascultaţi ştirile, să mâncaţi sau să purtaţi o discuţie, respectiv să-l citiţi fără să faceţi nimic altceva. Primul mod este specific persoanelor policrone (acelea care realizează sau sunt angrenate activ în două sau mai multe activităţi simultan sau intermitent), iar al doilea mod persoanelor monocrome (persoane care sunt focalizate exclusiv pe o singură sarcină). Acest aspect individual este o trăsătură proprie fiecărei persoane la fel cum avem trăsături diferite de personalitate. Dacă nu se ţine cont de acest aspect, rezultatele unui training de management al timpului pot fi chiar negative, mărind stresul.
• Normele temporale culturale ale organizaţiei care exprimă valorile implicite de percepere şi evaluare a timpului în cadrul organizaţiei. Acestea se referă la modalitatea prin care angajaţii percep: că termenele limită sunt respectate, punctualitatea este recompensată, preferinţa pentru un ritm alert/lent, deciziile sunt luate ţinând cont de calitatea produselor sau respectarea termenelor, expectanţele organizaţiei ca angajaţii ei să accepte ca munca să interfereze cu viaţa personală.

Cum viteza cu care reacţionează organizaţia şi angajaţii ei constituie o componentă critică a succesului pe piaţă, training-ul trebuie să fie precedat de o evaluare a nevoilor făcută în mod profesionist pentru a diagnostica nevoile şi particularităţile individuale şi organizaţionale.

Dacă sunteţi o persoană „policronică” aţi terminat nu numai articolul ci şi prânzul sau aţi schimbat subiectul de conversaţie, dacă sunteţi „monocronic” vă urez poftă bună sau spor la ceea ce aţi întrerupt pentru a citi rândurile de mai sus.